Au tableau !

Pour ceux/celles qui ne connaissent pas encore Liliana Lazar et son formidable roman «Terre des affranchis» (plusieurs fois primés) :
http://fr.wikipedia.org/wiki/Liliana_Lazăr

Vă plac poezetele? Iar dacă abia acum aflaţi de existenţa lor, v-ar interesa crâmpeie din povestea autorului lor, profesorul român plecat în Franţa după Mineriada din 1990?

Pe profesorul Radu Bătăturescu l-am cunoscut virtual – apoi am vorbit şi la telefon – cu un prilej, pare-mi-se, destul de comic: postase un comentariu la opinia mea („De ce votez cu Monica Macovei”), în care susţinea că n-a auzit de cel ce semnase articolul. I-am mulţumit, cu o blândă ironie, pe Facebook, pentru că aneantizase sfertul meu de veac din presă – dar avea un motiv temeinic: exact ultimii 25 de ani i-a petrecut în exil.

Aşa am descoperit un interlocutor fermecător, căruia i-am propus să răspundă la chestionarul cu Oameni faini de pe blogul meu. Nu numai că a făcut-o, dar mi-a îngăduit să-i reproduc şi una dintre poezetele sale, alături de definiţia căreia i-am lăsat parfumul franţuzesc intact – o găsiţi imediat după răspunsuri. Descoperiţi, în cele ce urmează, un intelectual rafinat, care ar putea publica la începutul anului viitor un volum în limba română.

Radu Bătăturescu: „Cel mai preţios lucru pe care îl deţin este visul” De ce te temi cel mai tare? De fiarele din oameni. Care e prima ta amintire? Sucul matern. 100% biologic. Pe cine admiri cel mai mult şi de ce? Încă n-am atins acest obiectiv. Am o lista scurtă de admirate şi admiraţi dar, deocamdată, n-am aşezat superlativul relativ peste superlativul implicit (al admiraţiei). Ce îţi place la înfăţişarea ta? Vârtejul din ceafă. Care e cel mai preţios lucru pe care îl deţii? Visul. Lucrez la el cu beatitudine. Cine ar juca rolul tău într-un film? Shrek. Ce-ţi reproşezi cel mai des? Prozaismul. Ce ai fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ai fi ales actuala carieră? Îngrijitor de cuvinte. Cum ţi se spunea când erai mic? Micuţule. Care e cea mai mare realizare a ta? Un castel de nisip. Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine vreodată? Revelator de vocaţii. Cum ai dori să-şi aminteasc posteritatea de tine? Cu îngăduinţă. «Posteritatea e un sniper/ care ne pândeşte/ pe toţi/ cu luneta/din fericire/ pe cei mai mulţi/ îi ratează» (Lucky war – “Le philtre des nuages et autres ivresses” – éditions Galimatias) – Radu Bătăturescu, sau Radu Bata, aşa cum e cunoscut în Franţa, a fost profesor de franceză la Liceul BP Hasdeu din Buzău până în 1990, când, după Mineriadă, a plecat în Franţa. De atunci şi până acum e profesor de franceză şi de jurnalism. “Am condus (director + red. şef) diverse publicaţii «tinere» şi ateliere de scriere jurnalistică şi literară. Azi, mai păstoresc un laborator de balistica verbală (creative writing) şi un Club Jurnal.”, mărturiseşte profesorul, ale cărui scrieri au fost recenzate în “Magazine Littéraire”, “Le Monde”, “Le Nouvel Observateur”, dar şi în “România Liberă”.

Poezeta
Preiau o poezetă a lui Radu Bătăturescu nu înainte de un preambul explicativ desprins din corespondenţa noastră: „Am reflectat la propunerea dumneavoastră de (eventuală) publicare. Am în stoc câteva texte, în special poezete («les poésettes sont des poèmes sans prise de tête», conform definiţiei mele), susceptibile de a-i interesa pe cititori. Vă trimit una (tradusă tot de mine din franceză), pentru ilustrare. Dacă vă place/convine, o puteţi publica (menţionez că face parte din volumul de poezete «Le philtre des nuages et autres ivresses», care se poate achiziţiona aici: www.editions-galimatias.fr) În cazul în care interferarea asta place/merge, aş putea reveni cu astfel de mici delire”.

Cauzele încălzirii globale

Cu analizele proaspăt ieşite
din incubator
m-am prezentat val vârtej
la doctor
să mi le citească
să ştiu şi eu pe ce cărări
o iau

doctorul era chiar ea
şi după cum îi stătea halatul
suspendat pe morfologie
bănuiesc
că nu avea niciun acaret
cât de mic
pe dedesubt

după ce a pus
stetoscoapele pe mine
de mi s-au încălzit
toate periferiile
mi-a măsurat inteligenţa
între index şi polul sud
mi-a şoptit profesional:

trebuie sa măreşti perimetrul
de plimbări astrale
ai prea puţine
globule de nouraşi în sânge
şi o stea
nu-ţi mai ajunge
nici pe-o măsea

de fiecare dată
când umblu
după îngrijiri medicale
şi am gânduri migratoare
temperatura
o ia razna pe glob
şi văd stele verzi
pe pereţi.

Radu Bata – „Le philtre de nuages et autres ivresses”

Horia Ghibutiu

http://adevarul.ro/cultura/carti/profesorul-poezete-1_540dcb890d133766a8f6db34/index.html


« Imaginez un défilé d’images d’un surréalisme lapidaire et insolites de surcroît plantées dans un décor et avec des personnages tirés des films d’animation de Tim Burton qui jaillit soudainement dans votre tête alors que vous êtes en train de lire ! »
http://balkis.blogs.nouvelobs.com/archive/2014/06/09/le-philtre-des-nuages-et-autres-ivresses-ou-l-art-de-trinque-534150.html


la etaj cântă o mârțoagă
peștii ajung pe ring în avans
în cerul gurii luna-i neagră
stelele caută divan pentru dans

cadavrele joacă rumba-n dulapuri
lumea e gata pentru suspans
încă un uichend cu visuri și hapuri
cosmosul fuge pe-un fir în balans

Radu Bata


jaz de necaz

omul se-arată viteaz
deși nu are obraz

viața nu prea are haz
fără un praz pe pervaz

nici amoru’ nu-i cal breaz
deși duce la extaz

când trăiesti fără răgaz
pianu-ți sun’ a aragaz

de aceea stau eu treaz
de cu seara la amiaz

Radu Bata


je n’ai plus de montre
——————-
ni cœur
——-

maintenant
plus rien ne me fait mal

le vin rouge
et ce matin de dimanche
renversés sur la table

la dernière cigarette

et peut-être l’idée
qu’un jour enfin
je serai assez léger
pour pouvoir tenir
dans un oiseau

Paul Vinicius

trad : Radu Bata

le texte original :

nu mai am ceas.
————–
nici inimă
———-

acum
nimic nu mă mai doare

vinul roșu
și dimineața asta de duminică
vărsate pe masă

ultima țigară

și poate gândul
că odată și odată
voi fi suficient de ușor
cât să încap
într-o pasăre


croquis d’adoration

le jour où j’ai dessiné
le vent du sud
les sentiments ont séché
sur la corde à linge

le soir où j’ai dessiné
la robe de mariée
de la pluie
les larmes ont coulé
jusqu’au mont de vénus

la nuit où j’ai dessiné
la foudre de tes yeux
la lune a basculé
dans le soleil des mers

maintenant
j’ai abandonné le dessin
car je ne vois plus rien
à part un petit cheval
qui danse
dans le septième ciel

Radu Bata

curs de desen

în ziua când am desenat
vântul din sud
sentimentele s-au uscat
pe frânghia de rufe

în seara când am desenat
rochia de casatorie a ploii
lacrimile au curs
pâna la muntele lui venus

în noaptea când am desenat
fulgerul din ochii tai
luna a cazut
în soarele marilor

am abandonat desenul
caci acum nu mai vad nimic
în afara unui calut
care danseaza
în al saptelea cer

trad. : Radu Bata

image : P. Smith


fantômes sous la pluie

pour conjurer l’ennui
j’ai dansé sous la pluie
la fougue du pas de deux
a renversé les cieux

il est sans doute mieux
de vivre pluvieux
que d’avoir le soleil
des âmes qui sont vieilles

les êtres nommés hommes
font chanter les douleurs
pendant que les fantômes
font des enfants aux fleurs

©Radu Bata


cum am devenit vegetarian

în drum spre paradis
am încălecat câteva țări
am băut câteva fluvii
am pus norii și fiorii
în buzunarul de la piept

în periplul meu am observat
că oamenii ard
pe roata deziluziilor
ca niște frigărui
am dedus
că paradisul este
un no man’s land

acum am ajuns nicăieri
aici dau mâna cu plantele
mângâi copacii pe burtă
și spun bucuros
serilor fără sfârșit
noapte bună

©Radu Bata

foto : Dumitru Ungureanu


But you still catch my eye

azi noapte
am avut un vis cu buline
si cu miros de lavanda
o rochie alba ca zapada
cu globule rosii
decoltata pana la urechi
îmi cânta fara întrerupere
last christmas i gave you my heart
si eu o priveam fermecat
eram chiar gata
sa plonjez în vocea ei

refrenul asta e o mantra
care-ti rascoleste
fulgii din sânge
mi-am zis
si am strâns perna
în care bataile inimii
mi se topesc
ca florile de gheata
pana m-am scurs si eu
în picaturi de veghe
pe covorul gri
al realitatii

în bradul meu
o sa pun mereu
mici pacate
îmbracate în poleiala
globuri si levantica
dar
ca sa-mi salvez lacrimile
de la înec
nu o sa mai pun niciodata
o inima mare
primita în dar

©Radu Bata

imagine via Sandy Skoglund

Présentation des Editions Galimatias  Les livres édités par les Editions Galimatias  Les auteurs édités par les Editions Galimatias Echos & actus Vos textes Librairie en ligne
© 2011 | Editions Galimatias | tous droits réservés